Unknown 13 ianuarie , Unknown 21 ianuarie , Unknown 29 ianuarie , Anonim 26 mai , Unknown 23 martie , Unknown 28 mai , Unknown 4 decembrie , Mine 14 ianuarie , Anonim 20 martie , Anonim 8 mai , Anonim 21 iunie , Anonim 22 septembrie , Unknown 16 ianuarie , Anonim 26 martie , Anonim 4 mai , Isi varsa mania, o face sa-l iubeasca dandu-i de inteles ca o place, alintand-o.
Caracterizarea lui Ion prin gesturi si atitudini — exista un limbaj gestual care poate fi, uneori, mai expresiv decat cuvintele, comunicand despre individ mai mult decat acestea. Gesturile de tandrete in prezenta Floricai surprins un Ion umanizat, capabil sa pastreze in suflet si glasul iubirii, dar invins de glasul pamantului.
Atitudinea in fata pamantului este aceea a unui barbat indragostit ce isi exteriorizeaza patima prin gesturi fierbinti. Scena in care saruta pamanturile lui Vasile Baciu, depaseste limitele omenescului in dragostea nutrita pentru pamant. Dupa ce o batjocoreste pe Ana, ea se sinucide, dar Ion ramane nepasator si indiferent, exprimata gestual, linistit, merge dupa glasul iubirii si incearca sa o recapete pe Florica, considerand ca nu este fericit daca nu o are alaturi. Avand in vedere aceste caracteristici, caracterizarea lui Ion demonstreaza ca in acest personaj se regaseste o dorinta arzatoare de a-si schimba statutul social, dar in acelasi timp vrea sa aiba si femeia iubita alturi.
Conflictul lor se finalizeaza cu bataia de la carciuma, in care invingator este Ion, scena construita simetric cu cea din finalul romanului, cand George il rapune pe rivalul sau, cu sapa. Insultat de Vasile Baciu beat, in fata satului, la hora, se simte rusinat si manios, dorind sa se razbune, orgolios, posesiunea pamantului ii apare ca o conditie a pastrarii demnitatii umane.
Ingenunchiat in gestul mistic al sarutatii pamantului, Ion simte fiorul rece vede pamantul ca pe o ibovnica ispititoare , iar lutul ii tintuieste picioarele si ii imbraca mainile cu nishte manusi de doliu. Este cuprinsa in aceasta scena soarta eroului, prizonier al nefirestii patimi pentru pamant. In secventa epica imediat urmatoare se petrece un eveniment crucial pentru destinul personajului. Cand Ion afla ca Florica se marita cu George, se simte ca si cum cineva i-ar fi luat cea mai buna delnita de pamant.
Pamantul si iubirea ii vorbesc la un moment dat cu acelasi glas, nu mai au voci distincte, iar polifonia aceasta precipita drumul eroului spre moarte. Moartea apare ca unica solutie de iesire din impasul in care ajunge personajul.
O violenta de senta naturalista razbate din aceasta scena, in care sangele lui Ion se intoarce in pamantul care i-a fost mai draga decat o mama. Brutalitatea pe care o manifesta la un moment dat fata de Ana e inlocuita de indiferenta. Sinuciderea ei nu-i trezeste vreun licar de constiinta si nici moartea copilului pentru ca viata lor nu reprezenta decat o garantie a proprietatii pamantului. Instinctul de posesiune asupra pamantului ii raspunde altei nevoi lautrice: patima pentru Florica.
Viclenia ii dicteaza modul de apropiere de aceasta. Limbajul apartine registrului popular si este diferit in functie de interlocutor: este respectuos cu invatatorul si preotul si ironic cu Vasile Baciu. Gesturile si mimica ii tradeaza intentiile, iar vestimentatia ii reflecta conditia de tara, numele devenind emblematic. Comportamentul lui Ion reflecta relatiile cu celelalte personaje, dar relatia fundamentala se stabileste intre protagonist si un personaj simbolic mai puternic decat el: pamantul.
Isi bate nevasta , vrea sa-si loveasca mama si isi injura tatal. Caracterizarea indirecta prin comportament ii arata degradarea umana a personajului, dispretul si ura fata de Ana, supusa si umila pe care o considera vinovata de nefericirea.
Isi varsa mania, o face sa-l iubeasca dandu-i de inteles ca o place, alintand-o. Caracterizarea lui Ion prin gesturi si atitudini — exista un limbaj gestual care poate fi, uneori, mai expresiv decat cuvintele, comunicand despre individ mai mult decat acestea.
Gesturile de tandrete in prezenta Floricai surprins un Ion umanizat, capabil sa pastreze in suflet si glasul iubirii, dar invins de glasul pamantului.
Atitudinea in fata pamantului este aceea a unui barbat indragostit ce isi exteriorizeaza patima prin gesturi fierbinti. Scena in care saruta pamanturile lui Vasile Baciu, depaseste limitele omenescului in dragostea nutrita pentru pamant. Dupa ce o batjocoreste pe Ana, ea se sinucide, dar Ion ramane nepasator si indiferent, exprimata gestual, linistit, merge dupa glasul iubirii si incearca sa o recapete pe Florica, considerand ca nu este fericit daca nu o are alaturi.
Avand in vedere aceste caracteristici, caracterizarea lui Ion demonstreaza ca in acest personaj se regaseste o dorinta arzatoare de a-si schimba statutul social, dar in acelasi timp vrea sa aiba si femeia iubita alturi. Daca le-ar fi avut pe amandoua, ar fi fost fericit si poate viata lui ar fi decurs firesc, cele doua glasuri, al iubirii si al pamantului.
Dar Ion se gaseste intr-o situatie limitata, trebuie sa aleaga si opteaza pentru pamant, iar la final isi da seama ca nu-l face pe deplin fericit. Your email address will not be published.
Ipoteza Opera literara Ion de Liviu Rebreanu apartine genului epic, ca specie literara este un roman social, obiectiv, apartinand realismului.
0コメント